Diagramă – Reprezentare grafică prezentând relaţii între două sau mai multe mărimi variabile, de regulă într-un sistem de coordonate.
Secţiune cu vedere – Secţiune propriu-zisă care indică în plus, contururile situate în spatele planului de secţionare.
Detaliu – Reprezentare pe desen a unui element sau a unei părţi dintr-un element sau dintr-un ansamblu, de regulă mărită, pentru furnizarea informaţiei necesare.
Schemă – Desen în care simbolurile grafice sunt utilizate pentru indicarea funcţionării componentelor unui sistem şi a relaţiilor lor.
Proiecţie verticală (elevaţie) – Vedere pe un plan vertical.
Entitate – Componentă, piesă sau element dintr-un obiect reprezentat pe un desen.
Nomogramă -  Diagramă cu ajutorul căreia se pot determina fără calcul valorile numerice aproximative ale uneia sau ale mai multor variabile.
Proiecţie orizontală – Vedere, secţiune propriu-zisă sau secţiune cu vedere, într-un plan orizontal care este văzută de sus.
Secţiune propriu-zisă –   Reprezentare care indică exclusiv conturul unui obiect, ce se găseşte într-unul sau mai multe plane de secţionare.
Schiţă (crochiu) – Desen executat adesea cu mâna liberă şi fără să fie necesară desenarea la scară.
Desen tehnic; desen – Informaţii tehnice date pe un suport de informaţii, prezentate grafic conform unor reguli convenite şi de regulă la scară.
Vedere – Proiecţie ortogonală care indică partea vizibilă a unui obiect şi, dacă este necesar, părţile invizibile (ascunse vederii).

Desen de înregistrare – Desen stabilit în cadrul operaţiei de recepţie, care înregistrează caracteristicile lucrării realizate.
Desen de ansamblu – Desen care reprezintă dispunerea relativă şi/sau forma unui grup de nivel superior a elementelor asamblate.
Plan general -  Desen care permite identificarea pe teren şi poziţionarea unor construcţii în raport cu planul de urbanizare sau cu un document similar.
Desen de componenţă – Desen care reprezintă o singură componentă şi prezintă toate informaţiile necesare pentru definirea acesteia.
Desen pentru o serie de componente – Desen care indică dimensiunile, sistemul de referinţă (tipul componentei şi numărul de identificare) şi caracteristicile de bază ale unui grup de componente de un tip dat.
Desen de detaliu – Desen care reprezintă părţile dintr-o construcţie sau dintr-o componentă, în general la o scară de mărire şi care dă informaţii specifice asupra formei şi construcţiei sau asupra asamblării şi îmbinărilor.
Desen preliminar – Desen care serveşte ca bază pentru alegerea soluţiei finale şi/sau pentru discuţii între părţile interesate.
Desen de amplasare generală – Desen care indică organizarea activităţilor de construcţii, cuprinzând amplasarea lor, legăturile şi dimensiunile lor.
Desen de asamblare -  Desen de ansamblu care indică toate grupele şi părţile dintr-un produs complet asamblat.
Desen de instalare – Desen care indică configuraţia generală a unei entităţi şi care dă informaţiile necesare pentru instalarea entităţii cu privire la structura  de asamblare sau la entităţile asociate.
Desen de interfaţă – Desen care dă informaţiile pentru asamblare sau conexiunea a două sau mai multor piese, cu privire de ansamblu la: dimensiunile lor, gabaritul, performanţele şi condiţiile.
Tabel de componenţă – Listă completă a entităţilor care constituie un ansamblu (sau un subansamblu) ce face obiectul unui desen.
Desen de amplasare – Desen care indică poziţia terenului, a structurilor, clădirilor, spaţiilor, elementelor, asamblărilor sau a componentelor.
Desen original – Desen care oferă informaţii sau date de regulă, aprobate şi pe care a fost înregistrată ultima actualizare.
Desen de expediţie – Desen care prezintă aspectul exterior, dimensiunile de gabarit şi masa obiectului respectiv şi care serveşte pentru ambalare, transport şi instalare.
Desen de piesă – Desen care descrie o piesă (ce nu poate fi separată ulterior) şi care conţine toate informaţiile necesare pentru definirea piesei.
Desen de amplasare parţială– Desen care reprezintă o parte limitată a unui desen de amplasare generală, de regulă reprezentat la o scară de mărire  şi care dă informaţii suplimentare.
Desen de model – Desen care reprezintă un model executat din lemn, metal sau orice alt material, în jurul căruia se introduce un material de turnare în scopul realizării unei forme pentru piese turnate.
Desen de execuţie – Desen stabilit în general pe baza datelor de proiectare, care prezintă  informaţiile necesare pentru producţie.
Desen comun – Desen care reprezintă piese asemănătoare, dar cu caracteristici diferite.
Plan de situaţie – Desen de amplasare care prezintă poziţia construcţiilor faţă de locul de instalare, de mijloacele de acces şi planul general al terenului. Acest desen poate conţine, de asemenea, indicaţii asupra căilor şi reţelelor diverse (VRD) şi asupra peisajului.
Desen de subansamblu – Desenul de ansamblu de nivel ierarhic inferior care reprezintă doar un număr limitat de grupe sau de piese.

Reprezentare – Prezentarea de informaţii desenate, referitoare la un desen tehnic de orice tip. Ea se referă în general la o anumită metodă de proiecţie sau la o diagramă.
Sistem de coordonate– Bază care permite stabilirea unei relaţii între fiecare punct dat din spaţiu şi cele trei coordonate corespunzătoare şi viceversa.
Notă: Termenul este utilizat adesea în loc de sistem de coordonate ortogonale.
Coordonate – Ansamblu de valori numerice dispuse într-un anumit mod (şi unităţile lor de măsură corespunzătoare) care dă fără echivoc poziţia unui punct într-un sistem de coordonate.
Notă: Termenul este utilizat adesea în loc de coordonate ortogonale.
Axe de coordonate – Ansamblu de trei linii drepte de referinţă în spaţiu, care se intersectează în punctul de origine şi care formează un sistem de coordonate.
Notă: Termenul este utilizat adesea în loc de axe de coordonate ortogonale.
Plan de coordonate – Fiecare din cele trei planuri definite de două din cele trei axe de coordonate.
Notă: Termenul este adesea utilizat în loc de plan de coordonate ortogonale.
Origine – Punct de intersecţie a axelor de coordonate.
Sistem de coordonate ortogonale - Sistem de coordonate bazat pe un sistem de referinţă definit prin trei axe ortogonale (axe de coordonate ortogonale), care pornesc din acelaşi punct (origine), şi unităţile lor de măsură.
Notă: Denumite în mod curent sistem de coordonate.
Coordonate ortogonale -  Cele trei coordonate ortogonale ale unui punct în spaţiu referitoare la un sistem de coordonate ortogonale reprezintă distanţele punctului faţă de planele de coordonate într-o ordine dată.
Notă: Denumite în mod curent coordonate.
Axe de coordonate ortogonale – Axe de coordonate care se intersectează sub un unghi drept (Denumite în mod curent axe de coordonate.)
Plane de coordonate ortogonale -  Plane de coordonate care se intersectează sub un unghi drept (Denumite în mod curent plane de coordonate).
Sistem de coordonate polare– Sistem de coordonate bazat pe un sistem de referinţă dat printr-o axă de coordonate polare şi unităţile sale de măsură.
Coordonate polare – Cele trei coordonate polare ale unui punct în spaţiu referitoare la un sistem de coordonate polare sunt:

• raza (distanţa dintre punct şi origine);
• azimutul (unghiul format de planul vertical care trece prin punct şi origine şi axa coordonatelor polare);
• Înălţimea unghiulară (unghiul format de planul orizontal care trece prin punctul de origine şi de linia dreaptă care trece prin punct şi origine).

Axă de coordonate polare – Linie dreaptă orientată orizontal şi originea sa.
Sistem de coordonate cilindrice – Sistem de coordonate bazat pe un sistem de referinţă dat de o linie dreaptă orientată orizontal de referinţă, originea sa şi unităţile sale de măsură.
Coordonate cilindrice – Cele trei coordonate cilindrice ale unui punct în spaţiu referitoare la un sistem de coordonate cilindrice sunt:

• raza (distanţa punctului la axa verticală care trece prin origine);
• azimutul ( unghiul format de planul vertical care trece prin punct şi origine şi de linia dreaptă de referinţă orizontală) şi
• înălţimea (distanţa de la punct la planul orizontal care trece prin origine).

Metodă de proiecţie – Reguli care permit obţinerea unei imagini în două dimensiuni ale unui obiect în trei dimensiuni. Aceste reguli implică alegerea unui centru de proiecţie şi unui plan de proiecţie.
Centru de proiecţie – Punctul de unde pleacă toate liniile de proiecţie.
Plan de proiecţie – Plan pe care se proiectează un obiect pentru obţinerea unei reprezentări a acestui obiect.
Linie de proiecţie; Proiectantă – Linie dreaptă care are drept origine centrul de proiecţie şi care trece printr-un punct al obiectului de reprezentat. Intersecţia liniei de proiecţie cu planul de proiecţie dă imaginea punctului considerat al obiectului.
Proiecţie paralelă; proiecţie cilindrică– Metodă de proiecţie în care centrul de proiecţie este plasat la o distanţă infinită şi în care toate liniile de proiecţie sunt paralele.
Proiecţie centrală; proiecţie conică– Metodă de proiecţie în care centrul proiecţiei este plasat la o distanţă finită şi în care toate liniile de proiecţie sunt convergente.
Proiecţie ortogonală – Proiecţie paralelă la care toate liniile de proiecţie intersectează planul de proiecţie sub unghiuri drepte.
Proiecţie oblică – Proiecţie paralelă la care toate liniile de proiecţie intersectează planul de proiecţie sub un unghi, identic, diferit de 90o.
Reprezentare ortografică – Proiecţii ortogonale ale unui obiect având suprafeţele principale în mod normal dispuse paralel cu planele de coordonate pe unul sau mai multe plane care coincid cu planele de coordonate sau sunt paralele cu acestea. Aceste plane de proiecţie sunt poziţionate pe hârtia de desen astfel încât să se obţină dispuneri sistematice ale fiecăreia dintre vederile obiectului, unele faţă de altele.
Metodă de proiecţie a primului diedru (E )-  Reprezentare ortografică care prevede dispunerea în jurul vederii principale (vedere din faţă) a unui obiect, a unora sau a tuturor celorlalte cinci vederi ale acestui obiect. Faţă de vederea principală, celelalte vederi sunt astfel dispuse:

• vedere de sus, amplasată jos;
• vedere de jos, amplasată sus;
• vedere din stânga, amplasată la dreapta;
• vedere din dreapta, amplasată la stânga;
• vedere din spate amplasată la dreapta sau la stânga, indiferent.

Metodă de proiecţie a celui de-al treilea diedru (A) – Reprezentarea ortografică care prevede dispunerea în jurul vederii principale (vedere din faţă) a unui obiect, a unora sau tuturor celorlalte cinci vederi ale acestui obiect. Faţă de vederea principală, celelalte vederi sunt dispuse astfel:

• vedere de sus, amplasată sus;
• vedere de jos, amplasată jos;
• vedere din stânga, amplasată la stânga
• vedere din dreapta, amplasată la dreapta;
• vedere din spate amplasată la stânga sau la dreapta, indiferent.

Metoda săgeţilor de indicaţie – Reprezentare la care vederile şi secţiunile sunt liber poziţionate pe desen. Fiecare vedere sau secţiune este identificată printr-o literă majusculă care figurează şi lângă  săgeata care indică direcţia de observare pe vederea principală.
Proiecţie topografică -  Proiecţie ortogonală pe un plan de proiecţie orizontal de intersecţie dintre o serie de plane orizontale şi suprafaţa de reprezentat. Fiecare intersecţie este reprezentată pe o curbă de nivel, care indică nivelul intersecţiei faţă de un nivel orizontal de referinţă.
Curbă de nivel– Într-o proiecţie topografică, intersecţia între un plan orizontal situat la un nivel predeterminat deasupra sau sub nivelul de referinţă şi suprafaţa de reprezentat.
Notă: Curba de nivel este notată printr-un număr unic sau printr-un număr repetat, indicând nivelul corespunzător într-o unitate de măsură potrivită.
Reprezentare picturală –Prezentare bidimensională tehnică sau artistică de obiecte care dă o vedere realistă.
Notă: În domeniul desenelor tehnice, reprezentările axonometrice sau în perspectivă, precum şi vederile în transparenţă sau explodate sunt considerate ca reprezentări picturale.
Vedere în transparenţă – Reprezentare picturală, de regulă în perspectivă, care indică obiecte complexe ca şi cum ar fi parţial transparente, în scopul prezentării principalelor lor componente.
Vedere explodată – Reprezentare picturală a unui ansamblu, de regulă în proiecţie axonometrică, izometrică sau în perspectivă, în care componentele sunt desenate la aceeaşi scară şi corect dispuse unele faţă de altele în ordinea de montaj, de-a lungul axelor comune.
Reprezentare axonometrică - Proiecţie paralelă a unui obiect pe un plan de proiecţie unic.
Proiecţie axonometrică ortogonală – Proiecţie ortogonală pe un plan de proiecţie unic
Proiecţie axonometrică oblică – Proiecţie oblică pe un plan de proiecţie unic.
Proiecţie axonometrică monometrică – Reprezentare axonometrică în care scările celor trei axe de coordonate sunt identice.
Proiecţie axonometrică dimetrică – Reprezentare axonometrică în care scările a două dintre axele de coordonate sunt identice, iar scara pentru cea de-a treia axă este diferită.
Proiecţie axonometrică trimetrică – Reprezentare axonometrică în care scările celor trei axe de coordonate sunt diferite.
Notă: – Această metodă nu este recomandată.
Proiecţie axonometrică izometrică – Reprezentare axonometrică ortogonală în care orice linie de proiecţie formează trei unghiuri egale în raport cu axele de coordonate. Planul de proiecţie intersectează axele de sub unghiuri egale; ca urmare , scările celor trei axe sunt identice (proiecţie axonometrică monometrică).
Proiecţie axonometrică cavalieră specială – Reprezentare axonometrică oblică în care planul de proiecţie este paralel cu unul din planele de coordonate. Dimensiunile contururilor principale ale obiectului situate pe suprafaţa paralelă cu planul de proiecţie, sunt reprezentate la aceeaşi scară. Prin convenţie, proiecţia după axa a treia este şi ea la aceeaşi scară (proiecţie axonometrică monometrică.)
Proiecţie axonometrică cavalieră  (sau cabinet) – Reprezentare axonometrică oblică în care planul de proiecţie este paralel  cu unul din planele de coordonate. Dimensiunile contururilor principale ale obiectului situate pe faţa paralelă cu planul de proiecţie sunt reprezentate la aceeaşi scară. Prin convenţie, proiecţia după cea de-a treia axă este redusă la jumătate.
Proiecţie axonometrică planimetrică – Reprezentare axonometrică oblică în care planul de proiecţie este paralel cu planul de coordonate orizontal.
Reprezentare în perspectivă – Proiecţie centrală a unui obiect pe un plan de proiecţie (în mod normal vertical).
Punct de fugă -  Punct în care liniile convergente se întâlnesc atunci când ele reprezintă linii drepte paralele într-o reprezentare în perspectivă. Aceasta este imaginea punctului la o distanţă infinită de toate liniile drepte paralele.
Perspectiva unui punct – Reprezentare în perspectivă a unui punct care are una din feţe dispusă paralel cu planul de proiecţie.
Perspectivă în linie dreaptă (în zbor de pasăre) – Perspectiva unui punct, văzut de sus pe un plan de proiecţie orizontal.
Perspectivă de jos – perspectiva unui punct, văzut de jos pe un plan de proiecţie orizontal.
Perspectivă a două puncte – Reprezentare în perspectivă a unui obiect ale cărui suprafeţe verticale sunt înclinate şi ale cărui suprafeţe orizontale sunt în unghi drept faţă de planul de proiecţie vertical.
Perspectivă a trei puncte – Reprezentare în perspectivă a unui obiect care are toate feţele înclinate în raport cu planul de proiecţie.
Plan de bază – Plan orizontal paralel cu linia de proiecţie principală, pe care este aşezat observatorul (viziune monoculară).
Linie de bază – Intersecţie între planul de proiecţie şi planul de bază.
Plan de orizont – Plan orizontal care conţine centrul de proiecţie.
Linie de orizont – Intersecţie între planul de orizont şi planul de proiecţie vertical. El este locul geometric al punctelor de fugă ale tuturor liniilor drepte orizontale.
Punct principal – Intersecţie între linia de proiecţie principală şi planul de proiecţie. Acest punct este punctul de fugă al tuturor liniilor drepte ortogonale la planul de proiecţie (linii de adâncime).
Linie de proiecţie principală – Linie de proiecţie orizontală care trece prin centrul de proiecţie şi este ortogonală la planul de proiecţie, în punctul principal.
Punct de vedere – Proiecţie a centrului de proiecţie pe planul de bază.
Con de vedere – Con circular drept care are drept axă linia de proiecţie principală şi drept vârf centrul de proiecţie.
Unghi de vedere – Deschidere a unghiului conului de vedere.
Cerc de vedere – Intersecţie între conul de vedere şi planul de proiecţie.
Punct de distanţă –Fiecare din cele două puncte de fugă ale tuturor liniilor drepte orizontale paralele care formează un unghi de 45o cu planul de proiecţie.

Proiecţie ortografică
Poziţia centrului de proiecţie	Poziţia planului de proiecţie	Poziţia contururilor principale ale obiectului	Metoda de reprezentare corespunzătoare		Exemplu	Referinţe
	Paralel cu/ortogonal la axele de coordonate şi ortogonal la liniile de proiecţie	Paralele normale/ortogonale la planele de proiecţie şi la planele de coordonate	Primul diedru			ISO 5456-2
			Al treilea diedru			ISO 5456-2
			Săgeţi de indicaţie			ISO 5456-2
		Nici un contur principal	Proiecţie topografică			–

Proiecţii axonometrice
Poziţia centrului de proiecţie	Poziţia planului de proiecţie	Poziţia contururilor principale ale obiectului	Metoda de reprezentare corespunzătoare	Exemplu	Referinţe
	Înclinat în mod identic faţă de două axe de coordonate şi ortogonal la liniile de proiecţie	Paralele cu planele de coordonate	Izometric
	Înclinat în mod identic faţă de două axe de coordonate şi ortogonal la liniile de proiecţie		Dimetric
	Înclinat în mod diferit faţă de axele de coordonate şi ortogonal la liniile de proiecţie		Trimetric	Nerecomandat	–
	Paralel cu planul de coordonate vertical şi oblic în raport cu liniile de proiecţie	Paralele cu planul de proiecţie vertical	Cavalieră specială		ISO 5456-3
			Cavalieră		ISO 5456-3
	Paralel cu planul de coordonate orizontal şi oblic în raport cu liniile de proiecţie	Paralele cu planul de proiecţie orizontal	Planimetric		ISO 5456-3

Proiecţii centrale
Poziţia centrului de proiecţie	Poziţia planului de proiecţie	Poziţia contururilor principale ale obiectului	Metoda de reprezentare corespunzătoare	Exemplu	Referinţe
	Normal vertical	Suprafaţa paralelă la planul de proiecţie	Perspectiva unui punct
		Muchii paralele la planul de proiecţie	Perspectiva a două puncte
		Oblic în raport cu planul de proiecţie	Perspectiva a trei puncte